norul meu

dupa ce mi-au fost sparte pe rind si blogul si mailul
dupa ce /in paralel desigur/ descopeream ca am cladit luni de zile niste..ruine cu zgomot,cu staif,cu toata bunavointa de pe pamint ...(pina nu ma prefac in ana lu' manole fi-va tot un... demoleu..)

dupa ce am numarat ca fetele alea - aeropoartele si succesurile /adica esecele si mai aveam eu..ruinuri si dramuri (plural de la drame?!?)

dupa ,zic
m-am imbracat in cuvinte putine si ponosite,usoare si prietenoase (astea de acu') si m-am simtit ca la 2 mai.odinioara.sau cind inca nu salvase nimeni vama de ne-a atins deranju'pina-n sat la noi...

atita sunt.un copil batrin care se joaca cu un beagle,pe o plaja de cuvinte,in vecinatatea unei mari.o mare de tristete (care se aduna din lumea larga si devine si mai mare).
si deodata copilul asta batrin se ridica dintre cuvinte si spune hotarit :de azi nu mai intru in apa asta.nu mai inot.imi iau plaja de cuvinte,o string ca pe un pled pretios si ma duc sa ma arunc in apa vie a unui riu.
mare scofala o sa zici.dap.mare scofala.
il inventez eu.un riu.o apa limpede.clara.cuminte.apa..
o desenez unde cred.unde vreau si unde pot.
imaginatia e cea mai buna viata pe care o poti trai.
in rest,tot ce lasi in seama oamenilor,a celorlalti,devine cenusa.
sunt primul avion doborit in taina de cenusa asta.